Cum se transformă ONG-iștii romi în politicieni

1. Suntem ong-iști sau politicieni romi?

După Revoluție, societatea civilă romă era împărțită în două, ong-iștii și Partida Romilor, ca activiști politic. Lucrurile erau clare, ca apa cu uleiul. În ultimii 20 de ani, ong-iștilor romi a început să le placă politica, așa că au început să bată pe la ușile partidelor politice, în dorința de a intra în Parlament sau în Guvern. Cine nu a găsit loc la PSD, PNL sau USR, a ajuns să se roage chiar și de extremiștii de la AUR, SOS sau PNCR să-i pună și pe ei pe liste.

Activiștii din societatea civilă romă îndestulată cu banii din proiecte europene, care și-au găsit locuri pe la diverse partide politice, au început să aibă un comportament dual. Când le convenea situația, erau ong-iști romi. Când se întorcea foaia, devenea instant activiști și politicieni. Prin urmare, ong-iștii care se băteau cu cărămida în piept pentru drepturile omului au uitat care le e misiunea când au devenit politicieni. Sunt numeroase exemple de ong-iști romi care au devenit politicieni, care nu au făcut nimic pentru romii din România. Ci au devenit simpli soldați, simpli executanți de ordine venite de la partidele respective.

2. Finanțările ONG-urilor

Cea mai mare problemă a ong-iștilor romi o constituie finanțarea organizațiilor, faptul că ei trebuie să aplice pentru diverse proiecte la Fundația lui George Soroș, la Comisia Europeană, la Guvernul României sau la fondurile norvegiene sau din alte țări ale UE. Marea lor oftică o constituie faptul că Partida Romilor primește anual o subvenție de la guvern, deoarece noi suntem asociație reprezentată în Consiliul pentru Minorități Naționale și Grupul Parlamentar al Minorităților. Prin urmare, nu există o lege specială pentru Partida Romilor, ci doar un cadru legal de referință, prevăzut de Constituție și legile electorale. Tuturor acestor invidioși le spun că cei aproximativ 5 milioane de euro pe care îi primește Partida Romilor anual sunt cheltuiți în toate filialele județene pe care le avem, care au activități în peste 400 de comunități de romi din toată țara. Modul în care Partida Romilor cheltuiește acești bani publici este verificat ÎN FIECARE AN de către inspectorii CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI!

Spre deosebire, la ONG-urile rome nu vine nicio instituție de control a statului, pentru a vedea cum cheltuie banii europeni. Vă dau un singur exemplu: în 2013-2014, un ONG rom a primit vreo 5 milioane de euro de la George Soroș și de la alte organizații, pentru a face un Muzeu al romilor. După ce a fost inaugurat în prezența lui George Soroș, acel Muzeu al romilor a dispărut subit. Nu mai există, nu mai funcționează. Iar arhiva unde se țineau actele contabile, unde se putea vedea cum au fost cheltuite acele milioane de euro, ar fi luat foc. Deci, nimeni nu poate vedea acum cum au fost cheltuiți acei bani. Muzeul romilor nu mai există. Singurii câștigați din această combinație au fost cei care au manageriat acel proiect, care timp de câțiva ani au încasat lunar 4-5 mii de euro. Ca ong-ist rom să încasezi în doi ani vreo 120.000 de euro…

3. ONG-iștii care au intrat în politică

În ultimii 30 de ani, mai mulți ong-iști romi au intrat în politica mare, unde au ocupat mai multe posturi guvernamentale: Mădălin Voicu, Dana Rozalia Varga, Ciprian Necula, Ilie Mario Rafael, Damian Draghici, Mihai Neacșu, Delia Grigore, Mariea Ionescu, Gruia Bumbu și, mai nou, Florin Manole. Precizez faptul că nu am avut și nu am nimic personal de împărțit cu acești activiști. Eu mi-am respectat parcursul și traseul meu politic încă din 1990, fiind declarat activist de etnie romă care nu a părăsit niciodată Partida Romilor, nu am profitat niciodată de un proiect din fonduri europene, direct sau indirect, prin intermediul membrilor familiei mele. Cei care putem spune că sunt produsul Partidei Romilor, așa cum este ea, bună sau rea, și care au avut activitate în Parlament și în Guvern, când am reprezentat minoritatea romă, sunt: Gheorghe Răducanu, Ivan Gheorghe, Ilie Dincă, Iulian Paraschiv, Cătălin Manea, Daniel Vasile, Marian Daragiu, Bogdan Paraschiv și subsemnatul. Toate aceste persoane au ocupat funcții de demnitate și niciodată nu s-au dezis, declarativ și practic, de faptul că urmăresc interesele comunităților de romi, fapt care s-a văzut prin rezultatele noastre.

Nu am avut și nu am nimic cu niciun ongist rom sau om politic cu anumite convingeri politice, care ajunge în Guvernul sau Parlamentul României. Ca de exemplu George Simion.

Eu am încercat mereu să existe colaborare, iar împreună să ne punem la masa dialogului, să facem ce putem pentru comunitatea romilor. Nu s-a putut, din cauza orgoliilor și a intereselor personale ale ong-iștilor romi.

Legat de Florin Manole, lăsați-l în pace că are destule belele pe cap la Ministerul Muncii! Nu-l voi deranja niciodată. Dacă societatea civilă vrea să colaboreze cu el, ar fi bine să nu-i mai faceți galerie. Ajutați-l cu ce puteți, fără să vă faceți fală din asta și fără să obțineți avantaje personale.

Vă urez succes!